Adevăraţii copii ai mamei Omida Marius Nitu Gandul
Adevăraţii copii ai mamei Omida
Marius Niţu
Cel mai enervant lucru în acest moment nu e criza în sine, care nici n-a început cu adevărat în România, ci felul cum vorbesc despre fenomen miniştrii lui Boc. Toţi se simt datori să-şi dea cu părerea, de la Udrea, Videanu şi până la minoritarul Kelemen Hunor de la Cultură. Rezultatul? Parcă asculţi ceata de vrăjitoare şi ghicitoare ale adevăratei mame Omida, care îşi ameţesc clienţii cu vorbe fără să le spună nimic concret: Frumosule, Viteazule, marcă 25 la sută din salariu, marcă 15 la sută din pensie, să-ţi spun cum îţi văd în viitor un drum cu lacrimi multe. Cam ăsta e mesajul comun, dacă scoatem din el cearşafurile de cifre inutile şi clişeele economice repetate la nesfârşit. Lucrul e cu atât mai grav cu cât, teoretic, unii ar avea şi nişte treabă. Pe hârtie, planurile de relansare economică se bazează pe investiţii ale statului, accelerate prin două "motoare": Ministerul Transporturilor şi Ministerul Dezvoltării Regionale. Şi ce face Radu Berceanu? Analizează ce drumuri au un caracter strategic, aleargă să facă rost de bani privaţi, caută soluţii? Aş. Omul glumeşte zilnic la TV. Şeful de la Transporturi explică şi cum "ne putem duce în inflaţie", ce e aia "ameliorarea economică", de puteai să juri că îl asculţi pe Isărescu. În timpul ăsta, ministerul funcţionează normal: o firmă a câştigat licitaţia pentru un contract de consultanţă de 3 milioane de euro înainte de a se înfiinţa. Asta înseamnă să dai în cărţi, în conturi, în ce apuci şi să ghiceşti viitorul.
În Ministerul Dezvoltării Regionale lucrurile stau şi mai bine. Elena Udrea a rămas ministrul Turismului care mai are o mică slujbă part time şi pe chestia Dezvoltare, chestie care are un buget de trei miliarde de euro. În plus, ca şi cum toate astea nu erau de ajuns, importantul Inspectorat de Stat în Construcţii a ajuns şi el sub Udrea. Dar festivalurile, concertele şi manifestările de genul ăsta sunt sfinte, blonda de la Palatul Victoria nu poate lipsi că acolo te vede lumea la TV. Printre picături, ministrul Dezvoltării se consultă cu ministrul Turismului şi explică poporului cum devine treaba cu pensiile.
În timpul ăsta, ministrul Muncii, ministrul de Finanţe şi premierul, adică singurele voci teoretic calificate să vorbească despre măsuri şi efectele lor, se bâlbâie îngrozitor. Şeitan de la Muncă a avut o perioadă rodnică în cursul căreia una zicea la prânz şi alta la ştirile de la ora 5. Molaticul Vlădescu de la Finanţe a trecut prin câteva experienţe neplăcute, dar şi-a perfecţionat comunicarea cu cetăţenii. Acum oferă explicaţii detaliate, de genul "No comment". Dar cel mai tare este tot şeful Guvernului. Emil Boc a declarat că "mi-e şi frică să spun cât va ajunge cursul", dacă România ar creşte taxele. Dacă lui Boc, biciul lui Zeus, Călăreţul Crizei, îi e frică să spună, nu-i nicio problemă. Poate ne spune mama Omida.
0 Response to Adevăraţii copii ai mamei Omida Marius Nitu Gandul
Trimiteți un comentariu