ce merita citit (de constantinandreirusu)

Vorba unui om mare: credeţi că mie nu mi-e ruşine că tembelii ăia de la Drumuri au cerut şpagă lu' AC/DC 50 de euroi pe camion, în vamă la Nădlac? Credeţi că nu mă doare? Ohoo, şi-ncă cum! Ia gândiţi-vă: îţi vin în ţară legendele rock-ului şi încasărilor, te trezeşti la barieră cu unii care numai anul trecut au câştigat 220 de milioane de US parai, iar tu le ceri 50 de nenorociţi de euro? Îmi vine să-mi smulg pletele din cap. Dar vă daţi seama ce distruşi sunt ăia de la Transporturi, dacă au dat jos din pat o echipă de control şi au suit-o imediat în avion. Au şi ei dreptatea lor: dacă nu faci anchetă nici când şpaga e batjocorită, când dracu s-o mai faci?

Să vedeţi cu ce reconstituire şi analiza muncii se lasă la Nădlac. Unde s-a greşit? ce n-a funcţionat la parametrii nominali? a fost eroare umană sau sistemul a luat-o razna? ştiau cu ce se confruntă ori au confundat coloana de treij de camioane AC/DC cu un transport banal de LM/BT fără timbru? Ca pe cutia neagră o să lucreze. Ce te cutremură în toată povestea asta e că dezastrul s-a produs în condiţii ideale pentru şpagă, iar băieţii de la Drumuri începuseră chiar bine. Când au văzut că englezoii ăia sau ce-or fi au taxa de asfalt plătită la zi, ei nu s-au intimidat: le-au cerut dovada că plătesc de când au călcat întăia dată pe asfalt românesc. Genial de ingenios: e ca şi cum te-ai sui în tramvai cu bilet şi ai lua amendă pentru că n-ai şi biletul de ieri. Apoi ceva s-a rupt în ei. 50 de euro! De la AC/DC!
De la o ştire ca asta poate să ţi se ducă la balamuc juma de vamă, frontieră, gardă, inspecţie, corp de control şi ce mai pune botul prin ţara asta. Au citit-o - au început să vorbească singuri - ai rămas fără ei. Iar ailaltă jumătate îţi rămâne cu sechele pe viaţă. Îi vezi că stau liniştiţi în gheretele lor, şi odată te trezeşti că ies afară urlând: "Cum, mă? Păi, numai pe chitara lu' ăla de ţopăie în pantaloni scurţi ceream zece cinşpe miare - aşa, pen' că-l cunosc şi practic am crescut cu el". Adică să ai în mână toată recuzita unui turneu mondial şi tu să te comporţi de parcă ai prins un amărât de bulgar cu o sărăcie de congolez în portbagaj? Numai gândul că puteai cocheta niţel că le confişti scena, şi te trezeşti inutilizabil ca om şi ca funcţionar. Sau că le dai jos cinci tone de reflectoare, ca să le faci inventarul becurilor. Cazul e atât de grav încât ancheta ar trebui extinsă în toate domeniile afectate:

- Agent!
- Ordonaţi!
- Cât ai produs azi?
- Nimic, dom comisar.
- La psihiatrie pe caz de boală. Altu'!

Oare să se fi întâmplat vreo nenorocire cu simţul şpăgii? E prea devreme să mă pronunţ. Mai aştept o zi, pentru că astă seară dă concert Dylan la Bucureşti. Mâine pleacă cu autobuzu', că el crede că-i mai sigur pe jos. Nu mă interesează cine o să-l oprească. E suficient să văd un comunicat despre plângerea numitului Dylan Bob, şi o să-mi dau seama dacă la Nădlac a fost accident sau o mână criminală a refuzat să intre până la cot.