Grevalionul - Marius Nitu
Greva generală a fost mai mult decât un eşec, a fost un spectacol de prost gust. Nişte gardieni din penitenciare au fluierat, sirenele unor ambulanţe au sunat, câteva sute de pensionari au urlat. Şi cam atât. Dar o grevă generală adevărată, organizată de sindicate adevărate, e altceva. Înseamnă o ţară întreagă încremenită, ameninţătoare tocmai prin imobilismul şi tăcerea ei, nu un spectacol cu "Nino, nino!", "Ţââr!" şi "Huo!". În loc de mult trâmbiţata acţiune, am avut parte de un fel de Eurovision sindical, unde fiecare a cântat ce-a ştiut pe limba lui. Învăţământul trebuia să fie coloana vertebrală a protestului, liderii profesorilor se jeluiesc zilnic la tv, dar au făcut grevă doar câteva şcoli care au ajuns la concluzia că asta e o metodă bună de a-şi prelungi weekendul. Funcţionarii din primării au făcut grevă asigurând "urgenţele", dar ce-o fi aia urgenţă şi cum trebuie să deschizi uşa ghişeului în caz de urgenţă n-a zis nimeni. CFR-iştii au renunţat, Metroul nu s-a "corelat" şi face grevă azi, iar vameşii, care au închis punctele de trecere ale frontierei, şi-au scurtat protestul la trei ore.
Explicaţiile acestei chermeze stradale cu jocuri de lumini asemănătoare cu Revelioanele organizate cândva de Vanghelie sunt simple. Unii trăiesc încă pe stil vechi, n-au imaginaţie, pur şi simplu, nu concep cum va fi viaţa după fluturaşul din 1 iulie. Apoi, deşi se vorbeşte de marea grevă de solidaritate "care este", în domeniul sindical deja fiecare entitate luptă pentru sine, după principiul "scapă cine poate", că vasul tot se scufundă. Mai multe sindicate au demarat negocieri separate nu cu Guvernul, ci cu forurile tutelare. Federaţia Naţională Mine Energie, condusă de Marin Condescu, a semnat un protocol cu Ministerul Economiei prin care Videanu le garantează îngheţarea salariilor la nivelul actual. Cum ar veni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia n-are treabă cu reducerea lefurilor, aici situaţia şi ministrul sunt roz. Culmea e că până şi bucăţi din sindicate au ajuns să semneze protocoale. De exemplu, profesorii din Buzău n-au făcut grevă pentru că au o înţelegere proprie cu Ministerul Educaţiei prin care s-au angajat să recupereze orele pierdute la o altă grevă, de acum trei săptămâni, în schimbul achitării integrale a salariilor. Această atomizare a mişcării sindicale a fost exploatată perfect de Guvern, care i-a şi ameninţat pe posibilii grevişti cu dosarul. Când s-a pus problema boicotării bac-ului, fiecare profesor s-a gândit întâi la gradaţia sa, la banii săi şi Din acest motiv, ca să obţină ceva, unele sindicate din administraţie deja au acceptat discret reducerea salariilor în schimbul îngheţării disponibilizărilor timp de un an. Practic, s-a dat comanda abandonării vasului şi nimeni nu zice să salvăm întâi "copiii bugetari", adică pe cei mai slabi. Singura certitudine a operaţiunii de salvare e că marele căpitan de la Cotroceni va părăsi ultimul nava, când totul va fi sub apă.
Explicaţiile acestei chermeze stradale cu jocuri de lumini asemănătoare cu Revelioanele organizate cândva de Vanghelie sunt simple. Unii trăiesc încă pe stil vechi, n-au imaginaţie, pur şi simplu, nu concep cum va fi viaţa după fluturaşul din 1 iulie. Apoi, deşi se vorbeşte de marea grevă de solidaritate "care este", în domeniul sindical deja fiecare entitate luptă pentru sine, după principiul "scapă cine poate", că vasul tot se scufundă. Mai multe sindicate au demarat negocieri separate nu cu Guvernul, ci cu forurile tutelare. Federaţia Naţională Mine Energie, condusă de Marin Condescu, a semnat un protocol cu Ministerul Economiei prin care Videanu le garantează îngheţarea salariilor la nivelul actual. Cum ar veni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia n-are treabă cu reducerea lefurilor, aici situaţia şi ministrul sunt roz. Culmea e că până şi bucăţi din sindicate au ajuns să semneze protocoale. De exemplu, profesorii din Buzău n-au făcut grevă pentru că au o înţelegere proprie cu Ministerul Educaţiei prin care s-au angajat să recupereze orele pierdute la o altă grevă, de acum trei săptămâni, în schimbul achitării integrale a salariilor. Această atomizare a mişcării sindicale a fost exploatată perfect de Guvern, care i-a şi ameninţat pe posibilii grevişti cu dosarul. Când s-a pus problema boicotării bac-ului, fiecare profesor s-a gândit întâi la gradaţia sa, la banii săi şi Din acest motiv, ca să obţină ceva, unele sindicate din administraţie deja au acceptat discret reducerea salariilor în schimbul îngheţării disponibilizărilor timp de un an. Practic, s-a dat comanda abandonării vasului şi nimeni nu zice să salvăm întâi "copiii bugetari", adică pe cei mai slabi. Singura certitudine a operaţiunii de salvare e că marele căpitan de la Cotroceni va părăsi ultimul nava, când totul va fi sub apă.
0 Response to Grevalionul - Marius Nitu
Trimiteți un comentariu