resemnat
E ceva placut sa fii atins de cateva ori de buzele cuiva de sex opus...dar suficient despre visele mele .
1) Recycle-Bin-Laden
Cu fiecare film lansat, Naomi Watts face noi pasi in povesti ecranizate pline de curaj . Cumva, in ochii mei a devenit o ambasadoare a adevarului de care fug multi.
In The International cu Clive Owen, in Mother and child cu Samuel L. Jackson, in Funny Games cu Eli Roth, a crescut de la film la film . Acum cu Sean Penn in Fair Game, un film de 5 stele (vazut dupa miezul noptii aseara)
Actualmente Egiptul, sau mai degraba Cairo (viitoare destinatie pt luna de miere a sor-mii) sufera ca urmare a intensei activitati desfasurate de C.I.A . Cine nu stie ca Mumbarak (dictatorul ultimilor 30 ani in Egipt) este al X-ulea om inscaunat de guvernul mondial (cu sediu in Statele Unite) (ca marioneta de care acum se descotorosesc) ... are o minte simpla si nu citeste editorialele lui Cristian Tudor Popescu din Gandul .
Acum cativa ani in urma, Sadam era pionul principal al C.I.A-ului in IRAQ . Tot o marioneta...pe care-o agitau cand interesele Americii o impuneau. Intreaga ipocrizie post 11 septembrie 2001, crimele ordinare comise de armata americana de dragul dovezilor fabricate facil (arme de distrugere in masa, uraniu imbogatit) .... Asta e temeiul din Fair Game , ultimul film al lui Naomi Watts. Da, subiectul a fost tratat si in Zeitgeist, Green Zone sau mai nou Body of Lies...cat si-n nenumarate documentare. Toate au un final nefericit sau incert si pana la urma concluzionezi ambiguu ca doar povestea conteaza. N-au reusit sa invinga raul, dar unii s-au ridicat si-au avut curajul sa vorbeasca . O spune si personajul lui Sean Penn (un activist prolific in viata de zi cu zi) : ESTE SUFICIENT SA URLI, SA TIPI, SA O SPUI MAI IMPUNATOR DECAT ADVERSARUL TAU, CA SA AI DREPTATE? E replica filmului . E cel mai important lucru cu care am ramas la finalul filmului (pe la 01:45) : adevarul in democratie este al majoritatii, in mana autoritatilor, dar cand vorbele inceteaza, incep gandurile, si de cele mai multe ori ele spun: da...micutii aia au dreptate, dar cine-i crede?
2) CREDERE
Anya - Beautiful World
Am o prietena..(o stiti cu totii) cu care am avut schimburi nemeritate de zoom out in trecut. Se raceste vremea afara (am inteles ca zilele astea pana si statuia libertatii tine torta pe sub mantie sa-i tina cald) daramite relatiile dintre prieteni . O meritam. Am avut o gura ca o toaca .
Timpul a trecut si o poezie mai tarziu, mi s-a revelat un sertaras plin cu amintiri placute... Un sertaras pe care l-as asemui cu un anticariat (adica un fel de orfelinat al cartilor) peste care am dat neintentionat, in care s-au asezat pe ascuns zile, nopti, conversatii, vise.
Dupa etapa nostalgiei, mi-am impus sa arat ceva mai multa recunostinta fata de aceasta prietena . Fara practica, toate ideile valoreaza mai putin decat hartia pe care a fost scrisa initial aceasta postare in prima dimineata din februarie . Intre noi va urma o pauza in care ne vor separa cateva sute, apoi mii de kilometri . Astfel, timpul nu-i prea ingaduitor cu mine. Daca citesti asta draga mea, iti promit ca-n urmatoarea noastra etapa, am sa ma ghidez dupa un principiu : da, are gingii mari, dar are-o inima si mai mare. Si stii ce se spune despre oamenii cu o inima mare? Ce seamana ala cu Mirela (sau ar trebui sa fie spus)
3) O finala in 1
Duminica dimineata l-am vazut pe hep-hep-Murray contra unui campion in ultimul act de pe arena centrala de la Australian Open . Andy Murray m-a dezamagit . Si nu doar pe mine. E copilul in care au crezut multi maturi , poate prea multi; pentru ca presiunea a facut din el un jucator prea mediocru in fata unui Djokovic aflat intr-o forma din ce in ce mai buna . 44 greseli nefortate, adica jumatate din punctele lui Djokovic, facute cadou unui sarb din ce in ce mai increzator dupa finala cupei Davis castigata de Serbia . Pacat....
Ei, macar am consolarea (neimportanta) ca Federer al meu a fost eliminat in sferturi de cel mai in forma jucator al turneului (Djokivic)
1) Recycle-Bin-Laden
Cu fiecare film lansat, Naomi Watts face noi pasi in povesti ecranizate pline de curaj . Cumva, in ochii mei a devenit o ambasadoare a adevarului de care fug multi.
In The International cu Clive Owen, in Mother and child cu Samuel L. Jackson, in Funny Games cu Eli Roth, a crescut de la film la film . Acum cu Sean Penn in Fair Game, un film de 5 stele (vazut dupa miezul noptii aseara)
Actualmente Egiptul, sau mai degraba Cairo (viitoare destinatie pt luna de miere a sor-mii) sufera ca urmare a intensei activitati desfasurate de C.I.A . Cine nu stie ca Mumbarak (dictatorul ultimilor 30 ani in Egipt) este al X-ulea om inscaunat de guvernul mondial (cu sediu in Statele Unite) (ca marioneta de care acum se descotorosesc) ... are o minte simpla si nu citeste editorialele lui Cristian Tudor Popescu din Gandul .
Acum cativa ani in urma, Sadam era pionul principal al C.I.A-ului in IRAQ . Tot o marioneta...pe care-o agitau cand interesele Americii o impuneau. Intreaga ipocrizie post 11 septembrie 2001, crimele ordinare comise de armata americana de dragul dovezilor fabricate facil (arme de distrugere in masa, uraniu imbogatit) .... Asta e temeiul din Fair Game , ultimul film al lui Naomi Watts. Da, subiectul a fost tratat si in Zeitgeist, Green Zone sau mai nou Body of Lies...cat si-n nenumarate documentare. Toate au un final nefericit sau incert si pana la urma concluzionezi ambiguu ca doar povestea conteaza. N-au reusit sa invinga raul, dar unii s-au ridicat si-au avut curajul sa vorbeasca . O spune si personajul lui Sean Penn (un activist prolific in viata de zi cu zi) : ESTE SUFICIENT SA URLI, SA TIPI, SA O SPUI MAI IMPUNATOR DECAT ADVERSARUL TAU, CA SA AI DREPTATE? E replica filmului . E cel mai important lucru cu care am ramas la finalul filmului (pe la 01:45) : adevarul in democratie este al majoritatii, in mana autoritatilor, dar cand vorbele inceteaza, incep gandurile, si de cele mai multe ori ele spun: da...micutii aia au dreptate, dar cine-i crede?
2) CREDERE
Anya - Beautiful World
Am o prietena..(o stiti cu totii) cu care am avut schimburi nemeritate de zoom out in trecut. Se raceste vremea afara (am inteles ca zilele astea pana si statuia libertatii tine torta pe sub mantie sa-i tina cald) daramite relatiile dintre prieteni . O meritam. Am avut o gura ca o toaca .
Timpul a trecut si o poezie mai tarziu, mi s-a revelat un sertaras plin cu amintiri placute... Un sertaras pe care l-as asemui cu un anticariat (adica un fel de orfelinat al cartilor) peste care am dat neintentionat, in care s-au asezat pe ascuns zile, nopti, conversatii, vise.
Dupa etapa nostalgiei, mi-am impus sa arat ceva mai multa recunostinta fata de aceasta prietena . Fara practica, toate ideile valoreaza mai putin decat hartia pe care a fost scrisa initial aceasta postare in prima dimineata din februarie . Intre noi va urma o pauza in care ne vor separa cateva sute, apoi mii de kilometri . Astfel, timpul nu-i prea ingaduitor cu mine. Daca citesti asta draga mea, iti promit ca-n urmatoarea noastra etapa, am sa ma ghidez dupa un principiu : da, are gingii mari, dar are-o inima si mai mare. Si stii ce se spune despre oamenii cu o inima mare? Ce seamana ala cu Mirela (sau ar trebui sa fie spus)
3) O finala in 1
Duminica dimineata l-am vazut pe hep-hep-Murray contra unui campion in ultimul act de pe arena centrala de la Australian Open . Andy Murray m-a dezamagit . Si nu doar pe mine. E copilul in care au crezut multi maturi , poate prea multi; pentru ca presiunea a facut din el un jucator prea mediocru in fata unui Djokovic aflat intr-o forma din ce in ce mai buna . 44 greseli nefortate, adica jumatate din punctele lui Djokovic, facute cadou unui sarb din ce in ce mai increzator dupa finala cupei Davis castigata de Serbia . Pacat....
Ei, macar am consolarea (neimportanta) ca Federer al meu a fost eliminat in sferturi de cel mai in forma jucator al turneului (Djokivic)
Tnx!
0 Response to resemnat
Trimiteți un comentariu