Cristian Tudor Popescu Plansul Samuraiului
Schimb dur de pe fundul terenului. Soderling trimite un forehand invers apăsat, Nadal o ajunge greu şi nu poate decât s-o retrimită moale şi nu mai lungă de teul de serviciu. Soderling face 2-3 paşi de uriaş şi ridică halebarda, dreapta cros, largă şi nimicitoare. Nadal pleacă deja în sprintul lui de ghepard cu burta la pământ. Mingea aproape îl depăşeşte. Corpul lui Nadal este întins în şpagat patinat de la muşchii gâtului până la ultima fibră din călcâi. Capul nu se întoarce nici cu un grad spre minge, ca să nu reducă extensia, ochii lui Rafa privesc lateral în zgură. Face reverul cros "în orb", fără să privească mingea, doar simţind-o şi "aducând-o" aproape numai din încheieturile mâinilor, corpul e practic blocat la limita de întindere. Când mingea îl trece pe un Soderling buimăcit, rămas cu garda jos, Nadal, cu basmaua înnodată pe cap, e încremenit în fandarea totală ca un samurai rămas statuie după ce şi-a spintecat adversarul şi îl aşteaptă, privind în neant, să cadă ca o cârpă. Tribunele, adversarul, terenul, fileul, chiar şi mingea - nu există.
Tăietură de montaj. Rafael Nadal, a 5-a oară câştigător la Roland Garros, fără să piardă vreun set, se aruncă în genunchi pe zgură după ce Soderling trimite ultimul rever în plasă. Se ridică însă imediat, bunul simţ natural îl împiedică să-l lase prea mult pe Soderling să sufere la fileu aşteptând strângerea de mână. Însă după ce dă mâna şi cu arbitrul, Nadal se lasă să cadă ca un mort pe pământul Roland Garrosului. Rămâne acolo câteva secunde bune, precum în cer aşa şi pe pământ...
Când se ridică e îmbrăcat într-o armură roşie de sudoare şi zgură care-l face să arate cu adevărat invulnerabil.
Tăietură de montaj. Aşezat pe banchetă, cu faţa în prosop, noul nr. 1 mondial e zguduit de un hohot de plâns scurt şi năpraznic, ca o ploaie de vară. E închis în acest plâns tot chinul adunat în tăcere, fără ochi daţi peste cap şi departe de ochii lumii, în anul crâncen scurs de când acelaşi Soderling îl înmormânta în zgura Roland Garrosului.
Tăietură de montaj. Rafael Nadal, a 5-a oară câştigător la Roland Garros, fără să piardă vreun set, se aruncă în genunchi pe zgură după ce Soderling trimite ultimul rever în plasă. Se ridică însă imediat, bunul simţ natural îl împiedică să-l lase prea mult pe Soderling să sufere la fileu aşteptând strângerea de mână. Însă după ce dă mâna şi cu arbitrul, Nadal se lasă să cadă ca un mort pe pământul Roland Garrosului. Rămâne acolo câteva secunde bune, precum în cer aşa şi pe pământ...
Când se ridică e îmbrăcat într-o armură roşie de sudoare şi zgură care-l face să arate cu adevărat invulnerabil.
Tăietură de montaj. Aşezat pe banchetă, cu faţa în prosop, noul nr. 1 mondial e zguduit de un hohot de plâns scurt şi năpraznic, ca o ploaie de vară. E închis în acest plâns tot chinul adunat în tăcere, fără ochi daţi peste cap şi departe de ochii lumii, în anul crâncen scurs de când acelaşi Soderling îl înmormânta în zgura Roland Garrosului.
0 Response to Cristian Tudor Popescu Plansul Samuraiului
Trimiteți un comentariu