La mormantul domnului Macarescu



Este in firea majoritatii oamenilor sa se contrarieze cu cel cu care sta de vorba. Am vazut multe fete si mai putini baieti, care s-au contrat cu mine , m-au contrazis pana-n panzele albe chiar daca ulterior a inteles ca stiam ce spun . Daca vorbesc cu Mirela despre cat de mult urasc manelele, isi va da toata silinta sa ma puna la zid // daca-i spun Danei ca nu e logic sa existe Dumnezeu - deja ritmul inimii ei va creste, iar daca spun ca nu mai vad vreo motivatie sa merg la banchet ....se vor gasi destui colegi care sa incerce sa ma convinga , dupa putinta lor, ca e mai bine sa merg , ca d-nul Macarescu ar fi vrut sa nu fac asta, c-o sa-mi para rau . De multe ori cand ne certam, fiecare se gandeste la gandurile din capul lui ....nefiind suficient de intelepti sa ia in serios si motivatia celuilalt. E destul de greu sa te pui in locul altcuiva...nu pentru 3-4 secunde .
Au trecut 9 zile de la decesul domnului Macarescu , facultatea si-a intrat in ritmul normal, cursurile-seminariile sunt la fel de pline ca la fiecare inceput de semestru ..... N-a uitat nimeni ....n-a trecut nimeni (sper) asa usor peste .... inca mai vorbim despre el . Dar eu sunt si-am fost ala care expune, care propune, cel ce nu tine prea multe pentru el . Si la fel Mitica.
Am fost astazi, dupa Managementul de proiect, pana la cimitir, sa vedem locul in care, de 6 zile, trupul domnului  Macarescu se afla depus .
Nins, incarcat de coroanele firave (inghetate si ofilite) , strajuit de cateva lumanari, cu cativa caini care-si cautau rostul sau o bucata de paine, un colt de mamaliga, un oscior. Am aprins si noi 2 candelute si cateva lumanari, iar cat am dat putin zapada la o parte , Mitica a stat cateva minute de reculegere . Noi doi chiar am tinut la el dincolo de cuvinte. Iar pe mine m-a marcat pana-n strafundul fiintei . Nu am vazut, nu vad si nu stiu de-am sa vad acelasi rost in a merge la facultate de placere. Acum merg pentru ca ma simt obligat (de nimeni ce-i drept).
Cat timp nu intelegeti, nu cititi si dincolo de cuvinte (din postarile despre domnul Macarescu) ..sensul lor..motivatia pentru care le-am scris.....nu ma puteti intelege . Florile de pe coroana nu mai au aceeasi culoare, s-au ofilit odata cu trecerea timpului ....amintirile mele...supararea mea ....tristetea mea e in mare parte aceeasi ca si-n duminica trecuta . A da...in caz ca par mai enervant...nedispus, agitat - la facultate, cand vorbiti cu mine : e doar o incercare de a-mi transforma tristetea in altceva .cateva poze de astazi:

0 Response to La mormantul domnului Macarescu

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)