oameni normali, oameni banali, OAMENI
La inceputurile blogului aveam libertatea de a scrie orice ...dar nu stiu cat de citit era (iar primele mele 150 postari au fost sterse...tineti minte incidentul) . Am ajuns (in mare parte, 2 din intreaga grupa) la 34.500 vizitatori (asta doar din mai 2010 incoace...la intreaga statistica are acces doar administratorul din exil al blogului - Dascal) . Nu stiu cati au ramas cei ce nu mi-au spus la un moment sa nu scriu despre el-ea aici .Dar la fel de multi au fost si cei care-au considerat ca fac - facem , o treaba bunicica cu postarile astea . Stiti ca unii considera ca le tradezi increderea daca scrii de ei aici, dar nu stiu daca v-ati gandit, ca tot ce e mai interesant rezulta din increderea pe care unii o au in mine . Au ramas chestii care n-au fost scrise ...si nu doar de mine . N-am vrut statistici, contoare, inventarierea vizitatorilor. Am vrut poate, putin feedback (comentarii) si-am avut . Internetul cu bunele si relele inerente, e un spatiu pentru exprimare . Eu am facut-o de multe ori fara retineri . Blogului asta i s-a asociat o anumita notorietate .....si de asta, anumiti colegi si profesori au reticiente in a vrea sa citeasca, chestii despre ei . Inteleg ...din acelasi motiv pt care anumite vedete se abtin sa fie sinceri, detaliati, pe Facebook si Twitter : proasta-interpretare a presei (in cazul lor) si proasta interpretare a anonimilor din spatele monitorului (in cazul nostru) . Blogul asta nu a fost facut pt profesori, nu pt presa bacauana care ar cauta motive de scandal (in cazul lui Mihai) ...nici macar pt colegii din facultate . A fost facut pt noi...astia de la mediu . Mai tineti minte? Sa ne cunoastem mai bine ...sa socializam (asta include si certuri) . Nu ca sa scriu 6 si altcineva sa citeasca 9, nu sa va umplu inbox-ul cu spam-uri, nu sa va spuna cineva: ai vazut ce-a scris ala de tine?
Ifrim Elena - electrochimie si coroziune . Credeam ca in anul 4 nu o sa (mai) avem genul de profesor rece, strict, banal ...drona . Ma preocupa fleacuri de genul celui ce urmeaza, in timpul orelor : ma uit la domnul Mosnegutu - tehnic, articuleaza literele, ingroasa ...apasa...da un ton grav spuselor, pare o persoana pentru care profesia e profesie si atat. N-o sa-l auzim ce-a facut acum 2 seri in oras, ce-a patit la supermarket cand o tanti i-a dat rest mai putin..nimic de genul asta . Daaaar... in timpul expunerii cursului, seminarului, zambeste . Ne arata ca e om, nu e deprimat 100% de slujba lui . Asemanator lui ..Narcis Barsan, Irimia sau Tomozii .Toti 4 spun tot ce-au planuit sa spuna inainte de a intra in clasa, dar nu uita sa zambeasca, sa ne raspunda la o gluma . Vin la facultate sa invat ( cum spuneam intr-o postare anterioara...obligat) ...dar (in rasfatul meu) m-am obisnuit sa am pretentia sa fiu invatat de OAMENI. In momentul in care d-nul Mosnegutu mai si zambeste ....are un efect fantastic asupra perceptiei noastre . Un pic destinsa, atmosfera e mult mai propice . Si nu trebuie sa fie falsa... se simte intotdeauna (ca zambetul cretin de la concurentele miss ).
0 Response to oameni normali, oameni banali, OAMENI
Trimiteți un comentariu